Despre Mediaş şi Tunul Trompeţilor

T Trompetilor 2Mediaşul, aşezat pe ambele maluri ale Târnavei Mari, se află în inima Ardealului, între pantele acoperite cu vestitele vii ale Dealurilor Târnavelor, la nord, şi cele ale Podişului Hârtibaciului, la sud.

 Atestat documentar în anul 1267, Mediaşul este un adevărat muzeu în aer liber. Monumente istorice şi de artă medievală sunt distribuite pe întreaga suprafaţă cuprinsă între zidurile cetăţii. În 1359, Mediaşul a fost numit pentru prima dată oraş. El avea să fie unul dintre cele şapte oraşe care defineau Ardealul: Siebenbürgen (şapte cetăţi).

Ca în cazul multor construcţii din Transilvania, numeroase generaţii au construit, adăugat, transformat şi extins edificiile din oraş. Cea mai veche construcţie de piatră din oraş este Biserica Sf. Margareta, a cărei primă menţiune documentară datează din 1414. Dar cercetările arheologice efectuate în 1971-1972 au scos la iveală pe actualul amplasament al bisericii un cimitir secuiesc. Acest lucru pare să confirme faptul că la sfârşitul secolului al XIII-lea în acest loc a fost construită o primă biserică. Devenită neîncăpătoare  pentru populaţia mereu crescândă a coloniştilor germani, biserica veche este demolată şi în jurul anilor 1335-1340 se zideşte, pe acelaşi loc,  un nou edificiu sacral. În mai puţin de un secol şi cea de-a doua biserică devine neîncăpătoare; a fost demolată, făcând loc celei de-a treia biserici. În perioada următoare şi această biserică a fost extinsă. Ultima etapă în care s-a finalizat conturul bisericii Sf. Margareta a constat în prelungirea spre vest, astfel încât să includă în întregime şi turnul (Turnul Trompeţilor). Cronicarul Georg Soterius menţionează că anul 1488, înscris pe turnul bisericii, reprezintă anul terminării construcţiei.

Castel bisericaConstruirea în secolul al XV-lea a bisericii şi castelului cu zidurile sale şi cu cele cinci turnuri de apărare dintre care unul a fost demolat mai târziu, a reprezentat o povară financiară şi un efort greu de imaginat pentru locuitorii de atunci ai Mediaşului.Terminarea construirii cetăţii oraşului în anul 1534 i-a determinat pe locuitori să adopte pentru incinta din jurul bisericii denumirea de ,,castel”, ceea ce nu defineşte o reşedinţă seniorială feudală, aşa cum în mod curent se înţelege. Termenul ,,castel” provine din latinescul ,,castellum’’şi este echivalent cu ,,cetate’’.

Denumirea de Turnul Trompeţilor vine de la faptul că, în vremea veche, în turn era mereu de veghe un trâmbiţaş, care scruta permanent zările dând de veste când duşmanii se apropiau de porţile cetăţii. Se spune că alarmele false ale trâmbiţaşilor care erau de serviciu erau pedepsite cu aruncarea acestora de pe ziduri.

Turnul Tompeţilor a fost zidit în două etape. Etajele inferioare au fost construite în acelaşi timp cu biserica Sf. Margareta, în timp ce etajele superioare au fost edificate în 1551. . În decursul anului s-au construit ultimele trei etaje şi a fost aşezat acoperişul iar la 23 iulie a fost aşezat globul aurit pe coiful acoperişului. Lucrarea la acoperiş nu a putut fi însă terminată în anul 1550, rămânând  descoperit până în următorul an. În anul 1551 s-a desăvârşit Turnul Trompeţilor prin acoperirea cu ţigle a acoperişului şi vopsirea cadranului ceasului.

Turnul înnobilează biserica şi concurează cu turnul Sf. Ştefan din Viena. Forma unică a Turnului Trompeţilor, felul în care se înalţă din mijlocul văii deasupra bisericii şi oraşului, conferă Mediaşului ceva caracteristic, este semnul său distinctiv. „Turnul astfel desăvârşit făcea prin înălţimea şi înfăţişarea sa zveltă o puternică impresie asupra străinilor. Cu acoperişul lui cu ţigle smălţuite şi cu cele patru turnuleţe din colţuri, turnul înnobilează biserica şi concurează cu turnul Sf. Ştefan din Viena” (Knall H. J., 2000 apud. Tröster J., 1666).

poza-turnul-trompetilorÎnălţimea lui actuală de 68,5 metri şi o deviaţie de 2,28 metri se numără printre primele 10 construcţii de acest gen din Europa şi primele 12 din lume. Cu ocazia supraînălţării sale, coiful turnului a fost încadrat  de patru turnuri de colţ care simbolizează dreptul oraşului de a pronunţa pedeapsa capitală (jus gladii). Trompetistul oraşului locuia într-unul dintre turnuleţe şi dădea de ştire cetăţenilor prin sunetele de trompetă apropierea duşmanului, izbucnirea incendiilor şi  intrarea în oraş a principelui sau a altor înalţi demnitari. Trompetistul este menţionat documentar din 1508. Aşa a ajuns să fie numit  Turnul Trompeţilor.

Înclinarea  este ceva caracteristic Turnului Trompeţilor. Cauza a reprezentat-o încăr-carea turnului cu încă trei etaje în 1551 şi, prin aceasta, supunera bazei pe care a fost construit unei presiuni prea mari. O dată ce a început să se încline, această înclinare s-a accentuat tot mai mult, astfel că astăzi el face parte dintre cele mai cunoscute turnuri înclinate. Înclinarea turnului i-a determinat pe cei responsabili să ia măsuri pentru consolidarea lui. Astfel, a fost zidită o centură exterioară care cuprindea turnul în partea de jos, pe latura nordică şi vestică, şi două contraforturi la colţul de NV şi NE şi o întăritură a fundaţiei în înteriorul turnului.

Ascuţit spre vârf ca o lamă de lance, deasupra ceasurilor ce măsoară de veacuri timpul terestru al medieşenilor, coiful acoperişului a fost încadrat de alte patru turnuleţe mai mici, atestând faptul că oraşul avea judecătorie şi dreptul oraşului de a pronunţa şi executa pedeapsa capitală. În Mediaş, dacă erai găsit vinovat, puteai primi prin sentinţă judecătorească pedeapsa cu moartea. Din păcate, oraşul a folosit acest drept, între altele, cu ocazia arderii pe rug a unor „vrăjitoare” în secolul al XVII-lea, ultima atestare de acest fel fiind datată în 1752.

În decursul timpului, au fost necesare diferite  lucrări de reparaţii la Turnul Trompeţilor. Prima reparaţie după 1550 a fost făcută în 1688 atunci când o furtună a provocat mari distrugeri la acoperiş. La coborârea marelui glob din vârful turnului, s-a găsit în interiorul lui o scrisoare memorabilă în care se poate citi între altele: ,,Anno 1688, 9 iulie, când acum câteva zile, şi anume 7 iunie, s-a iscat o furtună grozavă care a provocat mari distrugeri acestei clădiri şi acoperişului ei, onoratul senat al Mediaşului a dispus refacerea a ceea ce a fost distrus şi repararea acoperişului. Cu această ocazie au fost găsite un număr de scrieri  deteriorate  în mare parte din cauza ploii, din care reiese că acest turn a fost construit în 1550” (Gräser, p. 51).  În anul 1726 a fost necesară o nouă reparaţie mai mare datorită unui fulger care a lovit turnul. Din nou a fost coborât globul cel mare, iar în interiorul lui a fost găsită scrisoarea depusă în 1688 parţial deteriorată, dar lizibilă. Următoarea reparaţie s-a efectuat în 1752. Cu această ocazie senatorul Andreas Hann von Hannenheim a scris o scurtă dare de seamă în limba latină.

În 1783 s-a realizat un acoperiş nou şi au fost reparate cele patru turnuleţe. Globul cel mare a fost coborât din nou, în interiorul lui au fost intoduse iarăşi scrieri: o dare de seamă, o scrisoare concepută de judele regal Michael von Heydendorff şi textul latin al edictului de toleranţă dat de Iosif al II-lea în 1781. Şi în globul turnuleţului din colţul sud-vestic au fost introduse două capsule strunjite din lemn conţinând documente. Prima rolă conţine o scrisoare a paznicului turnului, Stephanus Schnell, în care putem citi printre altele: ,,De aceea o pun [scrierea] în globul turnuleţului pentru că am petrecut în aceasta până astăzi 42 de ani, slujind oraşul cu pază şi lui Dumnazeu cu rugăciune; acolo am trăit adesea în mare pericol datorită unor furtuni grozave, unor fulgere şi tunete înfricoşătoare; pe cetăţeni, paznici de noapte şi soldaţi i-am trezit prin bătăi de tobă şi i-am îndemnat să împiedice izbucnirea  vâlvătăii groaznice a flăcării focului din şemineu…” Pe cea de-a doua rolă sunt menţionaţi  meşterii şi calfele care au participat la reparaţia turnului.

În anul următor, 1784,  ,,un fulger a lovit acest acoperiş nou, a avariat ceva din lemnăria  sa, a pătruns în bolta bisericii, a topit câteva fluiere ale orgii şi apoi a trecut prin bolta orgii şi s-a scurs în pământ”.

La 26 mai 1815 Turnul Trompeţilor a fost lovit din nou de fulger şi grav avariat.  S-a hotărât montarea unui paratrăsnet pe turn . Cu această ocazie, au fost puse în globul din vârful turnului trei documente printre care: ,,Gânduri şi simţăminte cu ocazia coborârii globului turnului la 21 iulie 1815”şi o „Cuvântare a globului din vârful turnului Mediaş către locuitorii oraşului” a unui autor necunoscut. Din cel din urmă document cităm: ,,Pe mine m-au aşezat srămoşii voştri aici acum mai bine de trei veacuri şi jumătate. La picioarele mele s-au succedat, bogate în evenimente, vremuri bune şi rele… Ciumă, epidemii şi războaie, din păcate şi războaie civile s-au abătut asupra patriei. Unele locuinţe ale strămoşilor noştri au rămas goale şi pustii. De mai multe ori oraşul vostru natal a fost asediat, cucerit şi jefuit şi chiar şi turnul pe care mă găsesc a fost ameninţat cu dărâmarea… Dar precum tot ceea ce este măreţ este expus mai mult primejdiilor şi furtunilor, tot aşa am fost şi eu supus de mai multe ori furtunii nenorocirilor. De trei ori în cursul unui secol un fulger a zdrobit acoperişul de sub mine. Aşa s-a întâmplat şi în după-amiaza lui 26 mai a acestui an 1815, pe când clopotele chemau la vecernie şi fulgerul s-a scurs în pământ pe partea de miazănoapte a clădirii bisericii. Virtutea cetăţenească şi hărnicia stămoşilor voştri au pus din nou totul la punct şi m-au aşezat la locul meu, de unde i-am văzut pe strămoşii voştri murind, unele din speranţele lor stingându-se în copii şi nepoţi, iar altele împlinindu-se.

Ştiinţele şi artele sporesc. Tot mai adânc pătrunde mintea omenească în secretele naturii. Prin paratrăsnet s-a găsit mijlocul prin care fulgerul este condus acolo unde nu poate produce pagube. Atât montarea paratrăsnetului, pornind de deasupra mea şi mergând până la pământ, cât şi repararea acoperişului turnului s-au început şi s-au terminat în acest an 1815 … fie ca în viitor furtunile şi fulgerele trimise de cel Atotputernic să treacă inofensiv asupra mea! Fie ca omenirea de sub mine să sporească în cunoştinţe şi virtute! Să-l implore pe  pe Dumnezeu cu sufletul curat şi cu mâinile curate în templul de sub mine pentru mulţumire şi abaterea tuturor relelor! Fie ca oraşul vostru natal să sporească în oameni înţelegători, buni şi harnici’’.

            Într-o perioadă greu de precizat, la zidăria turnului au apărut crăpături şi fisuri. După ce au supus turnul unei examinări temeinice presbiteriul a ordonat începera imediată a lucrărilor de reparaţie necesare, în 1919. Alte lucrări de reparaţie au fost efectuate în:

1927 – lucrări de ancorare şi de înlăturare a deficienţelor cauzate de vreme;

1928 – lărgirea şi întărirea fundaţiei;

1930 – reînnoirea completă a acoperişului;

1930-1931 – lucrări suplimentare.

              O soluţie extremă, dar necesară, a fost adoptată în anii1927-1930, când, pentru a evita accentuarea înclinării Turnului Trompeţilor spre nord-vest, acesta a fost încorsetat atât în interior, cât şi în exterior, într-o centură de beton armat până la nivelul primelor trei etaje, la înălţimea de 14 metri. Cu această ocazie a fost detronată statuia din lemn a lui Turre Pitz (Petrică din turn) care timp de trei secole a  vegheat oraşul şi care poate fi admirată astăzi la muzeul municipal şi înlocuită cu o altă statuie din lemn de stejar, Roland. Legenda spune că în timpul construcţiei turnului un lucrător a căzut de pe acoperiş. În memoria lui a fost aşezată statuia lui Turre Pitz. Roland era considerat protector  al oraşului. În 1984 Roland a fost înlocuit cu o replică,  realizată de Kurtfritz Handel.

Bibliografie

1. Drăguţ, Vasile, Arta românească. Preistorie, antichitate, ev mediu, renaştere, baroc, Bucureşti, Editura Meridiane, 1982.
2. Drăguţ, Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, ediţia a II-a, ed. îngrijită de Tereza Sinigalia, Bucureşti, Editura Vremea, 2000.
3. Fabini, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorf-kirchen  [Atlasul bisericilor-cetăţi şi a bisericilor săteşti săseşti], Vol. I, Sibiu, Editura Monumenta, 1998.
4. Gräser, Andreas, Umrisse zur Geschichte der Stadt Mediasch [Schiţă privind istoria oraşului Mediaş], în vol.: Mediasch. Beiträge zur Geschichte der Stadt aus vier Jahrhunderten [Mediaş. Contribuţii la istoria oraşului din patru secole], Vol. I, îngrijit de Helmuth Julius Knall, Mediaş, Editura Crisserv, 2007, p. 15-127.
5. Greceanu Eugenia, Monumente medievale din Mediaş, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968
6. Knall, Helmuth Julius, Contribuţii la istoria oraşului Mediaş în secolele XIII-XVII, lucrare ştiinţifico-metodică pentru obţinerea gradului didactic I, Cluj-Napoca, 1994.
7. Rusu, Adrian Andrei, Castelarea carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (Sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2005.
8. Ionescu, Ştefan, Mediaş. Monumente medievale, Sibiu, tipar Honterus, f.a.
9. Ionescu, Ştefan, Mediaş – Trasee turistice, Mediaş, Editura Crisserv, 2003.
10. Togan, George, Mediaş. Istorie romanţată, ediţia a doua îngrijită de: Sorin Costache, Teodor Lucian Costea, Helmuth Julius Knall, Daniel Thellmann, Mediaş, Edit. Crisserv, 2008.
11. *** Turnul Trompeţilor (1550-2000) – 450 de ani de la supraînălţarea sa, îngrijit şi tradus de Helmuth Julius Knall, Mediaş, 2000.
12. Werner, Victor, Rückschau auf die jüngere Vergangenheit der Stadt Mediasch [Retrospectivă asupra trecutului apropiat al oraşului Mediaş], în vol.: Mediasch. Beiträge zur Geschichte der Stadt aus vier Jahrhunderten [Mediaş. Contribuţii la istoria oraşului din patru secole], Vol. II, îngrijit de Helmuth Julius Knall, Mediaş, Editura Crisserv, 2010, p. 153-319.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s